Conacul parasit

-Prietenie?Ai putea sa te impaci vreodata cu cel care ti-ar omori tatal?

-Akuni..viata nu este dreapta iar omenii sunt ratacitori prin ea.Neavand cine sa ne indrume facem multe lucruri gresetite pe care le regretam apoi

-Unii nu regreta...asta e cel mai rau..zise Akuni incepand sa planga incercand sa-si forteze privirea sa ramana atintita la luna.

M-am dat jos de pe pervarz indreptandu-ma spre Akuni si imbratisand-o

Fata il imbratisa si ea incercand sa se linisteasca.
-M-am saturat de lumea asta.Chiar nu mai pot.

-Calmeaza-te.Lumea este cruda insa cei ce rezista in ea sunt puternici..la fel ca tine.Iar eu sunt acum aici si te voi ajuta

-Sa ma ajuti?Cum?intreba Akuni dand-ui drumul din brate stergandu-se la ochi.

-Voi fi mereu langa tine sprijinindu-te

-Mul..Multumesc!zise Akuni putin cam rusinata imbratisand-ul,dandui un mic pupic pe obraz.

-Acum te simti mai bine?

-Daca se poate spune asha...spuse Akuni dand-ui drumul lasandu-si privirea in pamant."Imi..imi place.."

Mi-am indreptat privirea spre minunata Luna

-Umm..Traico,as vrea sa-ti spun ceva insa...Sper sa nu te superi sau stiu si eu...

-Nu ma supar.Haide,spune-mi

-Pai..eu..Defapt eu..cred ca am inceput sa..sa te plac..Adica..se chinui Akuni sa zica rosindu-se toata din cap pana in picioare.

-Inteleg..sentimente mai profunde pentru mine,nu?

-Da...cam asa ar fi..spsue Akuni incercand sa nu se mai rusineze.